Adio, iar... Dar spun în van adio,
Căci ce-ai văzut nu poți uita nicicând
Și vraja Rinului o vei simți-o...
O, fluviu fără seamăn pe pământ,
Da, țări mai luminoase sigur sunt,
Dar nicăieri nu află călătorii
Atâta farmec reunit și sfânt:
Munți, văi, coline, șesuri și podgorii,
Și duioșie, și-un trecut bogat în glorii!
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron