Să fugi de oameni nu înseamnă ură;
Nu toți pot truda grea cu ei s-o-mpartă,
Și nu îmbraci a disprețului armură
Dacă-ți închizi a sufletului poartă,
Spre-a nu te prinde-n fierberea-i deșartă
Al lumii val – căci lung, târziu te plângi
Că molipsirea asta nu te iartă
Și-adună rele peste rele-adânci,
Ca, sub povara lor, slab, sufletul să-ți frângi.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron