Și-aici, sfințit să fie al tău nume,
O, Iulia, multiubitoare fiică,
Tu Cerului te-ai hărăzit pe lume,
Vrând tatăl să-ți salvezi în vremea-antică;
Dar juzii, care legea doar aplică,
De lacrimi seama n-au ținut nicicând.
Vreun monument aici nu stă să zică
În ce fel i-ai murit peste mormânt,
Să fiți un colb precum și-o inimă oricând.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.