Au nu-i mai bine să trăiești sihastru,
Iubind pe-acest pământ ce-i pământesc,
Aici pe unde Ronul lac albastru
Din veci hrănește cu-apa lui, firesc,
Ca mamele, copiii când și-i cresc
Și plânsul li-l opresc prin mângâieri?
Au nu-i mai bine, mai dumnezeiesc,
Să stăm în loc retras, și noi stingheri,
Decât în lume sclavi să fim ori temniceri?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.