Nu-n mine eu trăiesc... Sunt doar o parte
Din ce-i în jur... Mi-e drag un lanț de creste,
Dar mi-e orașul chin – și fug departe,
Și neplăcut în sânul Firii-mi este
Că-s doar verigă eu printre aceste
Ființe ale lumii, când viu zbor
Vrea sufletul spre sferele celeste,
Spre piscuri, și spre stele, peste nor –
Ori peste-ntins de mări se vrea rătăcitor.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron