Și-atunci când liber fi-va al meu suflet
De ce urăște-n formă degradantă,
Și carnea unor viermi va da răsuflet,
Ori unor muște... De-o să văd o dată
Că elementul element se-arată,
Că prafu-i praf – n-am să disting eu oare
Mai clar neîntrupatul gând și-o ceată
De spirite cu care rar se pare
Că-mpart esența lor în veci nemuritoare?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron