Dușmani și-a născocit întreaga viață,
Gonindu-i pe prieteni... Se-ncuibase
În mintea-i bănuiala certăreață,
Cerând jertfiri de inimi credincioase,
Căci nebunie crudă-l apucase.
Din ce pricină mai mult ca nebunii
El se pierdea-n deliruri furioase?
Nenorocirea, niscai boli zic unii,
Dar boli ce-n scris prindeau doar chipul rațiunii.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron