Era, nebun, ca Pitia, oracol,
Proroc ce-n fața noastră a adus
Al lumii-ntregi în flăcări viu spectacol,
Cât regii n-am căzut de tot de sus.
Robiei Franța veacuri s-a supus,
Cât n-a venit Rousseau și cu confrații,
Trezind poporul ce dormea ca dus;
Și-atunci, cum fac ades multoprimații,
Mânia și-a vărsat, stârnind mari conflagrații.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.