Tu, limpede lac Leman! Ești oglindă
De ape calme, încât uit o clipă
Vacarmul dintr-o lume suferindă
Și cat a unui pur izvor risipă.
E luntrea mea o gingașă aripă
Și uit tumultul crunt, fără pereche,
Ce drag mi-a fost pe-un val ce aprig țipă.
Parcă-mi șoptește-o soră la ureche...
O, cum de mi-a plăcut furtuna cu-a ei streche?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.