Ci iată, ceasurile serii curg,
Și de la lac până la Munții Jura
S-a-ntins o împâclire de amurg.
Vezi încă tot ce-a plăsmuit Natura,
Și-abrupții munți doar îți apar ca zgura.
Miresme de boboci de flori se-adună
De dinspre mal – și cade picătura
Din vâsla ridicată... Stă să spună
Un dulce țârâit de greier „Noapte bună”.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron