Doar cel ce-n miezul vieții a pătruns
Și-i matur nu prin ani ci prin trăiri,
Încât nimic nu-l miră-ndeajuns,
Și-ambiții, chinuri, doruri, uri, iubiri
Cuțit nu-i mai împlântă în simțiri,
Să spună poate de ce gândul cată
Să fugă-n peșteri, unde năluciri
Și forme-aeriene i se-arată,
Ce-n tainiți sufletești iubite-au fost odată.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron