Dar deajuns am plâns trecutul care
E de pecețile tăcerii-nchis;
Prea mult absentul Harald reapare,
Cu suflet gol de doruri și de vis,
Rănit de moarte însă neucis,
Schimbat de Timpul care schimbă toate,
Ce stă în brazde-adânci pe fruntea-i scris,
Și-al minții foc, vigoarea-n trup abate,
Golind al vieții plin pahar pe jumătate.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron