Trăind al nesfârșirii simțământ,
Nu suntem singuri în singurătate;
Ni-i sufletul mai pur; și-un cântec sfânt
De armonia-ntru Eternitate
Ne-aduce-aminte, revărsând în toate
Noi vrăji, ca din Citereei brâu;
E-un farmec care spectrul morții poate
Departe de noi toți să-l țină-n frâu,
Cu pământești puteri de ne-ar lovi molâu.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.