... Înrourații zori se-arată iară,
Cu-obraji de flori și cu miresme sfinte,
Râzând de nori – și ziua stă s-apară,
De parcă-n lume n-ar fi și morminte.
Și viața curge iarăși ca-nainte,
Mă aflu încă, Leman minunat,
Pe malul tău vrăjit și, Doamne-Sfinte,
Se odihnește ochiul fermecat
Pe vii priveliști ce din veac le-ai adunat.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron