Dar cine nu ar rupe roza-nvoaltă?
Cine-ar privi făptura Frumuseții
Și n-ar simți în el cum se revoltă,
Învigorată iar, puterea vieții?
Când astrul gloriei prin vălul ceții
Se-arată, nu treci peste hău, anume,
Cu țel mai pur ca-n anii tinereții?
Childe Harold se-avântase iar în lume,
Luptând cu Timpul, vrând să știe totul cum e.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.