Dar se simți curând neispitit
Să stea în turma oamenilor, când
Nimic n-avea cu ei de împărțit,
Căci nu-și plecase răzvrătitul gând,
În anii tineri el nicicui, urând
Supunerea unor păreri străine;
Și mândru-n deznădejdea lui oricând,
Crezu că ar putea trăi mai bine,
Departe de ei toți, retras adânc în sine.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.