De singur ca un turn pe-un clin de stâncă
Stăteai și te surpai sub crunt ciclon,
Disprețul te-ajuta-n cădere încă.
Dar alte minți te-au înălțat pe tren,
Și-n admirații arme-aveai plocon.
Ci se cerea, de toți să-ți râzi tu vrând,
Ca Diogene, o, nou Machedon,
Să-ți lepezi purpura, căci ăst pământ
E pentru cinici regi, butoi prea larg, oricând.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.