Infern e tihna-n inimi zbuciumate –
Și-acesta ți-i blestemul: e un foc
Al sufletului care, în lăcate,
Se zbate, aspirând din strâmtul ghioc
Să zboare spre-un înalt, magnific loc,
Și-odată-ncins, se-aventurează-n zbor,
Neostenind nicicând, nicicum, deloc.
E-o febră ce-i fatală tuturor
Celor ce-o poartă sau purtat în trupul lor.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron