Suflarea zbucium li-i, furtună viața,
Ce-i ține-n aer, spre-a-i lăsa să cadă;
Dar îi iubesc primejdiei dulceața
Și liniștea le pare grea corvoadă;
Și mor – tânjind primejdii noi să vadă,
Ca focul ce doar pâlpâie când lemne
Nu mai arunci pe jar – sau ca o spadă
Ce nu mai poartă ale luptei semne
Și ruginește-ncet, în trândăveli nedemne.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.