Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă XLVI - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Dar deajuns! A-Nțelepciunii lume
E-n ce-a creat chiar ea, și mai din plin,
În plăsmuirile Naturii-Mume.
Au cine-ntrece farmecu-i divin
Ce Harold i-l contemplă de pe Rin?
Izvoare, văi, ponoare și coline,
Flori, fructe, frunze, grâne, crâng de pin,
Castele ce de buruieni sunt pline
Și-un trist adio mai îngaimă-ntre ruine.

Traducere Aurel Covaci