Stau ca trufașe minți ce, asaltate
De nenoroc, nu-și leapădă mândria.
Vorbesc cu norii turnuri creneletate
Și ospețesc doar vântul, vijelia.
De-au cunoscut pe vremuri măreția,
Și steaguri fâlfâind, și lupte grele,
Le dorm apărătorii cât vecia
Și-s colb, ca ei, frumoasele drapele,
Și să înfrunte-asalt nu-s azi în stare ele.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.