Domnea-ntre ziduri patima Puterii,
Și-n veci, acolo, seniori prădalnici
Țineau năimiții lor oșteni, puzderii.
Erau acești nelegiuiți localnici,
Precum eroii vechi, viteji, năvalnici...
Ce le lipsea? Să scrie în Istorii
Că-s mari, de neam, nebiruiți și falnici?
Spațiu mai vast – când plini erau de-avut și glorii?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron