De sine surghiunitul Harold iar,
Fără speranțe, o porni la drum,
Simțindu-și chinul mai puțin barbar;
Știind că viața s-o sfârși oricum.
Zâmbea în disperarea lui acum,
Pătruns chiar de un soi de veselie,
Precum naufragiații care-n drum
Se-neacă, spre-a uitare de urgie,
Când mai că-s gata supți de-a valului furie.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron