Destul! Calci pulberi de imperiu vast!
Sub ele crunt cutremur îngropat e!
Cum? Locul nu-i sfințit de-un bust, cu fast?
Columne nu-s, izbânzii consacrate?
Moralul adevăr au nu răzbate
Mai viu – de-i câmpul cum a fost din veci?
Recoltele-s de sânge îngrășate
Și, câmp fără de seamăn, ăsta deci
Fu al izbânzii rost? Noi tronuri, cu noi regi?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron