Stă Harold pe-al tău câmp tixit de cranii,
O, Waterloo, cumplit mormânt al Franței!
Un ceas distruge rod de mari strădanii
Și-nclină altfel talgerul balanței.
Cu ultima zvâcnire-a cutezanței,
Te-a prins în gheare-un vultur ce nu iartă,
Dar națiile i-au pus frâu speranței
Și-Ambiția i s-a vădit deșartă:
Din ruptul lumii lanț verigi doar de mai poartă.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron