Un du-te-vino se pornește-n sală;
Curg lacrimi și mulți tremură de groază;
Mult lăudata frumusețe-i pală:
S-au stins pe chip bujorii – și oftează;
Auzi mereu: „O, Domnul te-aibă-n pază”,
Și poate-i cel din urmă bun-rămas.
Cum poți să-i faci pe-ndrăgostiți să crează
Că se vor revedea, în cruntul ceas
Când, după chef târziu, în zori dă moartea glas?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.