Și-Ardenii își învălură mâhnirea
În triste frunze, cât trec triști nainte,
De se-ntristează și Nensuflețirea
Când mulți că nu s-or mai întoarce simte;
Căci până-n seară fi-vor mulți morminte,
Pe care iarba verde-o să răsară
Ce-o calcă vitejia lor fierbinte
Și-a lor speranță, ce va fi să piară
Când reci cădea-vor ei sub crunta morții gheară.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.