Ce-i jalea mea – când mulți te-au plâns atunci?
Când inimi sfâșiat-a cruda-ți soarte?
Dar sub copacul cu verzi ramuri lungi,
În locul unde-ai fost lovit de moarte,
Când câmpul l-am văzut departe
Plin de făgăduința primăverii,
Cum fructe sta și flori la sân să poarte,
Și cântul păsărelelor, puzderii,
Gânditu-m-am la cei sortiți pe veci tăcerii.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.