E viață-n disperare – a otravei
Vitalitate – rădăcină vie
Dând hrană crengii veștede, bolnavei.
De mori – îți moare chinul pe vecie,
Dar viața cu-al durerii frupt te-mbie,
Cu gust de scrum ca mărul Mării-Moarte.
Doar clipe de plăceri și bucurie
De-ar scrie omul în a vieții carte,
Ar aduna șaizeci de ani până la moarte?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron