Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXLIV - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Dar când pe arcul cel mai înalt, bălaie,
Apare luna, și-n spărturi pătrunde
Pâlpâietoarea stelelor văpaie;
Când fâlfâie peste zidiri rotunde
Frunzarul buruienilor fecunde,
Ca laurii lui Cezar pe chelie;
Cât totu-i numai văl de raze blânde,
Cohortele de morți eroi învie,
Căci pe-al lor colb pășim... Pășim pe Veșnicie!



Traducere Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.