Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXV - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Egeria! O, plăsmuire dulce
Și ideală ce pe om l-îmbie
La sân mirific fruntea să și-o culce;
Aeriană auroră vie,
A unei deznădejdi nimfolepsie,
Sau, poate, pământească frumusețe,
Ți-a dat un rege ascultare ție,
Și, orice-ai fi-ntrupare ești, zeiască,
Un gând frumos în dulce formă feneiască.




Traducere Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.