Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă LII - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

Chiar zeii, arși de-ai dragostei fiori,
Muți, uită de plămada lor zeiască
Și-ajung și ei ca bieții muritori.
Olimpiene clipe să trăiască
Și omul poate, dar curând, trupească,
Povara lui de lut din nou l-apasă.
Ei, și? E-n stare el să făurească
Din ce a fost și-o fi, miraculoasă
Statuie, ca a ta, pentru vecii frumoasă.



Traducere Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.