Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă LXXXI - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

O noapte-a evilor și-a Ignoranței,
Ce-i fica nopții și în bezne-o ține.
Orbi, rătăcim pe căile speranței,
Căci oceaul, slăvile divine
Au hărți – și le cunoaștem mult mai bine,
Dar noaptea-i un deșert unde-amintirea
Se rătăcește... Des, peste ruine,
Noi Evreka! strigăm, dar strălucirea
De-o clipă-i – și-un miraj a fi se-arată știrea.



Traducere Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.