Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă XXIV - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

De ce și cum – nu știm... Vedem noi norii
Din care-n suflet, fulgere lovesc?
Lovirii lor doar îi simțim fiorii
Și negrele lor urme-s chin drăcesc.
Lovesc în ce ne împresură firesc,
Și-nvie Spectre, pacea să ne-adumbre,
Ce nu le-alungă vraji – și se-nmulțesc:
Reci inimi, răi prieteni, chipuri sumbre,
Dragi, triste, multe – ah! – și prea puține umbre!



Traducere Aurel Covaci



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.