Peregrinarile lui Childe Harold - (Cantul al doilea,Strofa XXXVII) - George Gordon Byron
Adăugat de: Gerra Orivera

in traducerea lui Aurel Covaci:

Natura-i vesnic cea mai buna mama,
Oricat de schimbator e chipu-i sfant;
Chiar de nu m-a luat prea mult in seama
Si favoritul ei copil nu sunt,
Iubind-o, vreau privelistea sa-i cant.
Ce fascinant e chipul ei salbatic,
Nepangarit de om... zi, noapte, bland
Parca-mi zambeste, chiar de eu, zanatic,
Mai mult o cautam la ceasu-i nebunatic.



vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.