Strâns singur în al nepăsării scut,
Iar stase cu confrații prin saloane,
Cu sufletul de nepătruns și mut.
Crezându-se-apărat, pe la chiolhane,
De chin cum și de-ale plăcerii toane,
Prilej de meditații în mulțime
El căuta-ntre panglici și zorzoane,
Așa precum aflase-n alte clime,
Printre cerești și pământești minuni sublime.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron