in traducerea lui Aurel Covaci:
De plasmuirea ei bolnava-i mintea,
Si crede-n plasmuire, delirand.
Statuii-n sculptor cauta-i sorgintea,
Caci Firea nu face statui, nici vrand.
Ci unde-i farmecul suav si balnd
Ce-l urmarim de mici pana la moarte,
Un Paradis de neajuns nicicand,
Al deznadejdii, ratacind, in arte,
Penelul, peana, ca mai mandre flori sa poarte?
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron