Italia! Simt, clipa nu departe-i
Când ți s-o pune capăt suferinței.
Tu, mamă și a armelor, și-a Artei;
Tu, călăuză, mamă a credinței,
Prin care raiu-i hărăzit ființei,
O, toate națiile sunt datoare,
Cu umilință dând prinos căinței,
S-alunge hoardele invadatoare,
Și Europa-atunci va merita iertare.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron