Am supraviețuit, în scurta-mi viață,
Unor imperii, dar nu sunt bătrân;
A anilor mei spumă, ca o ceață
Se risipește. Încă-mi mai rămân
Temeiuri de-a privi mereu în față
Și de-a răbda acest acest destin hapsân –
Nici eu nu știu de ce. – Se vede treaba
Că oamenii nu suferă degeaba!
Traducere Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron