Mai rea decât spaima intrării în mâine,
E clipa ucisă din lipsă de pâine,
Din lipsă de aer, din lipsă de spaţiu,
Şi iată-ne robii aceluiaşi saţiu…
Reproşuri prea multe, regrete puţine,
Iubirea, nici oarbă, de foame nu ţine.
Un gol periferic ne stă la-ndemână
Şi o ură dibace din urmă ne mână
Spre capătul zilei, spre capătul vieţii,
Încep să ne crească pe tâmple scaieţii
Şi-n oasele-ncinse de-atâtea noroaie,
Furnicile morţii îşi fac muşuroaie…
Mirajul de aur, al nunţii frumoase,
Se sparge în cioburi cu muchii tăioase;
Sărutu-i părelnic, căldura lipseşte,
Doar iarna-i destulă, ba chiar prisoseşte.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.