Tratez iubirea ca pe-o artă,
De care nu-s în stare mulţi,
Ci doar căzuţii de pe hartă
În cerul regilor desculţi…
Şi-mpletitorii de cuvinte calde
Cu miezul foarte incolor,
În care fete vin să-şi scalde,
Fără sfială, sânii lor…
Apoi descoperă fiorul
Înfloritoarelor uimiri
Şi lasă-n furci netors fuiorul,
Să-şi afle-n lume miri…
Acestor regi, din cale-afară
De visători şi desueţi,
Nu li s-a hărăzit vreo ţară,
De-aceea se numesc poeţi…
Ei umblă creanga printre stele
Şi leagă punţi între genuni,
Dar n-au nici curte, nici castele
Şi nu e chip să-i mai aduni…
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.