Nu braţul meu, ci gândul meu te ţine
Prizoniera faptului că eşti
Atât de-aproape, nopţilor puţine
Şi nebuniei mele bătrâneşti.
Aşa încât, sunt gata să-ţi dau drumul,
Dacă aceasta vrei, cu-adevărat,
Iar după-aceea, să se aleagă scrumul
Din visul meu cel tânăr şi curat.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.