Scoate la iveală, domnule scamator,
Pe arena clipei, un colimator --
Aparat romantic pentru prins ceva
Într-un iluzoriu cub de mucava.
Taie universul după gândul său --
Într-o parte bine, într-o parte rău.
Şi ne-nvaţă jocul marelui nimic
Ascunzând cu palma un miracol mic.
Ţine la impresii şi ne face semn
Când răsare soare dintr-un băţ de lemn.
Pentru fiecare înger amator
Are o minune domnul scamator:
Pasărea e şarpe, şarpele -- lalea,
Şapte sfinţi dogmatici dorm într-o lulea.
Cu bagheta neagră, clasicul erou
Scoate infinitul dintr-un singur ou
Şi trecând puterea sferelor prin foc,
Ne menţine încă sufletul pe loc.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea