Singură adormi, singură te trezeşti
În culcuşul perfect al minciunilor tale,
Nici nu mai şti când visezi şi când eşti
Grămăjoară meschină de funcţii vitale.
Singură cazi, singură te ridici,
Nu te doare nimic, dar eşti toată o rană,
Parcă-ai zice un psalm, însă cui să-l mai zici?
Îngerul a zburat, te-ai rugat de pomană.
Singură pleci, singură te întorci,
Prin ungherele zilei stau cu gândul la pândă
Nişte câini, nişte şerpi, nişte lupi, nişte porci,
Să te soarbă din ochi, să te ia, să te vândă.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.