Mai şi glumeşte soarta, uneori,
Căderea-n gropi părând cădere-n nori,
Şi-un cer de crini părând căderea-n spini,
Nu înţeleg, atunci, de ce suspini,
În loc să râzi în hohote, ba chiar
S-accepţi, din glumă, şi-o cădere-n jar
Şi-o ardere de tot, primind apoi,
Din mâna sorţii, nişte aripi noi,
Mai albe, mai frumoase, mai fierbinţi,
Să cazi la nesfârşit şi să te minţi
Că tot ce ţi se-ntâmplă nu-i decât
Răstălmăcirea unui vis urât.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.