Între aceşti pereţi ne suportăm,
Chiar dacă nici bătuţi nu mai cântăm,
Şi nu murim de grija celuilalt;
Tavanul ni se pare prea înalt,
Podeaua ni se pare mult prea jos,
Dar nu-i niciunul foarte curajos,
Să spargă sfera micului coşmar,
Dulceag de vechi, şi acru, şi amar,
În care locuim, ca nişte sfinţi,
Străini şi goi, apatici şi cuminţi.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.