Însângerează soarele, în zori,
Broboanele de rouă de pe flori,
Apoi le soarbe-ncet, dintr-un sărut,
Şi le strămută-n norul absolut,
Din care se desprinde, mai apoi,
Lichidul trup al desfrânatei ploi,
Să intre până-n seară sub pământ..
Şi, dacă toate sunt aşa cum sunt,
Desigur, peste noapte, nunta lor
Va naşte, în tăcere, un izvor.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.