Sunt stelele potrivnice de tot,
Până la ele vom pieri, socot,
Sau ne vom face, totuşi, doi cocori,
Ca să putem străpunge nişte nori
Şi nişte zări şi nişte-mpotriviri,
Cu numai disperarea din priviri,
Cu numai nerăbdarea din sărut,
Şi, iată cum, din nou, am dispărut,
Şi, iată cum, din nou, am răsărit:
Suav parfum de nufăr înflorit
Pluteşte-n jurul nostru, ca un nimb...
Să nu te schimbi nicicând şi nu mă schimb!
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.