Nu-mi pasă ce se spune, prin pieţe, despre mine,
Nu-mi pasă câţi mă-njură şi câţi mă ţin de sfânt!
Zbor noaptea până-n stele şi asta-mi prinde bine,
Când mi se-aduce-aminte că voi muri înfrânt...
Sunt un cocor de aur – bătrân şi fără zare,
Iar singura mea spaimă e cea că mi-ar fi fost,
Fără să ştiu, vreodată, iubirea de vânzare,
Şi-a cumpărat-o-n grabă destinul vreunui prost.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea