Nu te-am luat din braţe, iubito, nimănui
Şi nimănui, din braţe, nu-i chip să te mai las;
Târziu vei înţelege că altă cale nu-i,
Tot mai aproape nopţii, cu fiecare pas.
Fiind a mea o dată, aşa rămâi mereu,
Chiar dacă-mpotrivirea prea tânărului trup
Reverberează tragic şi arde-n trupul meu,
Din gândul tău, eu, sigur, nu am cum să mă rup.
Şi voi trăi acolo, cu tine la un loc,
Indiferent ce alte greşeli ai să mai faci...
Aceasta-i chiar iubirea şi nicidecum vreun joc!
Ascunde-mă, iubito, ascultă-mă şi... taci!
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.